Școlile sunt copleșite de inspecții. Acestea sunt realizate pe de o parte de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar – ARACIP, transformată în Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii şi Inspecţie în Învăţământul Preuniversitar – ARACIIP în noile legi ale educației și de către inspectoratele școlare județene (ISJ), transformate în direcții județene.

ARACIP a fost din 2005 o instituție autonomă care avea rolul de a stabili dacă școlile îndeplinesc standardele minime de calitate și de a sprijini școlile în gândirea și implementarea proceselor de asigurare a calității. 

ISJ-urile, lăsând la o parte ce scrie în descrierile stabilite prin diverse acte normative – responsabilitatea de a supraveghea calitatea furnizării de educație în județul lor – sub o aparentă iluzie a descentralizării, în realitate au fost tentaculele Ministerului Educației în teritoriu care controlează angajările și transferurile în sistem și odată cu ele, contractele de muncă pentru aproape 300.000 de angajați. 

660 milioane de lei este bugetul prevăzut pentru acest an pentru cele 42 de inspectorate județene, inclusiv cel al Municipiului București, care înseamnă 1860 de angajați.

O adevărată fabrică de sinecuri! 

42 de inspectori generali, secondați de 87 de adjuncți (cinci inspectorate au câte 3, alte 5 ISJ au doar 1 adjunct, București are 4, restul câte 2) cărora li se subordonează 1099 de inspectori școlari, deserviți de peste alți 630 de angajați în diverse compartimente administrative (juridic, audit, contabilitate, resurse umane etc).  

În general posturile apar reprezentate în număr de norme, unele dintre ele sunt contabilizate ca fiind cu jumătate de normă – o găselniță pentru a ascunde numărul real de inspectori școlari. Am identificat inspectorate cu 2 sau 3 inspectori pe același domeniu – doar în cazuri referitoare la activități de management/resurse umane – iar 2 dintre inspectorate au chiar 5 inspectori pe același domeniu!.

La fiecare schimbare de culoare politică a guvernului, șefii ISJ-urilor și mare parte din inspectorii școlari sunt și ei schimbați din funcție, în fapt o rocadă pe principiul pleacă-ai noștri, vin ai noștri. Evident că aceasta nu este o descentralizare ci, dimpotrivă, o centralizare mascată, controlată direct de ministrul numit politic.

Dar revenind la rolurile de evaluare și inspecție, acest nivel de ”complexitate” cum elegant numește Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OECD, suprapunerea de funcții, este relativ unic în UE și în țările cercetate de OCDE. În general, funcția de evaluare este ”consolidată” într-un singur organism național independent de evaluare școlară. 

”Dublarea rezultată este ineficientă și împovărătoare pentru școli”, mai spune OECD. 

Efectele dublării: 

• subminează reformele mai largi menite să atingă predarea și învățarea:
  • Școlile nu mai știu care sunt standardele pentru o ”școală bună” pentru că cele două tipuri de instituții utilizează cadre de evaluare și seturi de standarde diferite
  • Odată România Educată era de așteptat nu doar schimbarea denumirilor instituțiilor ARACIP și ISJ, ci și o îmbunătățire modului în care se face evaluarea. Din păcate, în continuare metodologiile vizează conformitatea cu standardele impuse de minister, fără nicio valorificare a autonomiei școlară și leadershipului.

• În teorie, Inspectoratele Școlare Județene și casele corpului didactic subordonate acestora care acum sunt înghițite în noile direcții ar trebui să fie principala principala sursă de sprijin pentru directori și profesori, prin servicii de consiliere, activități de networking și dezvoltare profesională continuă. Cu toate acestea, capacitățile de a oferi acest sprijin sunt limitate pentru că: 
  • există o tensiune inerentă îndeplinirii în paralel atât a funcțiilor de inspecție, cât și de suport; 
  • personalul din inspectorate/ direcții suferă la rândul lui de lipsă de instruire și informații pentru a oferi sprijin adecvat; 
  • ISJ/ direcțiile au resurse limitate pe care să le poată sacrifica pentru îmbunătățirea școlii.

Reforma din noile legi ale educației nu abordează în mod clar dublarea dintre evaluarea externă și inspecțiile generale. Aceasta înseamnă că școlile sunt supuse la două procese care, deși diferite ca accent și abordare, îndeplinesc aceeași funcție.

O reformă reală a educației trebuie să aibă obligatoriu ca obiectiv scoaterea de sub controlul politic a sistemului de învățământ. USR a propus desființarea inspectoratelor școlare atât în perioada în care s-a aflat la guvernare, cât și prin amendamentele la legile tocmai promulgate la Cotroceni cu fastul indecent și inadecvat pe care l-am văzut cu toții, legi care doar le-au schimbat denumirea. Aceasta nu este reformă. Dovada se vede în rezultatele dezastruoase din acest an de la evaluarea națională și la bacalaureat.

USR nu renunță la ideea de a avea o Românie modernă, educația fiind baza pentru acest deziderat, dar care nu se poate realiza cât timp sistemul de învățământ va fi controlat și subordonat politic prin această rețea de sinecuri, pentru interese altele decât educarea copiilor.