Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989
8.000.000 lei, bani risipiți
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989
și
Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989
România are răni naționale încă deschise – Dosarul Revoluției, Mineriadele, Colectiv – Unele mai vechi, altele relativ recente.
Cea mai veche, Revoluția din decembrie 1989, are peste 33 de ani.
În 2004 a fost înființat Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, cu scopul de a analiza evenimentele de la acea vreme și efectele acestora.
Conform legii, este o „instituție publică de specialitate, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică”. Finanțarea IRRD este asigurată de la stat prin bugetul Senatului României și din venituri proprii. Institutul este condus de un Colegiu Național, ai cărui membri sunt numiți de președintele României.
La înființare, Ion Iliescu i-a numit în acest organism pe primii 25 de membri, care au acest statut pe viață. Printre ei se numără și Emilian Cutean, Cazimir Ionescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu.
În 2022 au fost aprobate 2,5 milioane de lei de la bugetul de stat pentru o instituție sinecură care numără 36 de persoane, iar pentru 2023 au fost aprobate alte 3 milioane de lei.
Primul președinte al IRRD a fost chiar Ion Iliescu. A păstrat această funcție până în 2021, când și-a dat demisia. În locul său a venit Alexandru Mironov, care l-a înlăturat din funcția de director general pe Gelu Voican Voiculescu – înlocuit de Petre Roman. Atât Iliescu, cât și Voican Voiculescu au fost inculpați în Dosarul Revoluției, fiind acuzați de crime împotriva umanității.
Unul dintre puținii îndreptățiți să activeze pentru scopul real al acestui institut, Andrei Ursu, fiul fostului disident anticomunist, omorât în bătaie în închisoare de Securitatea lui Ceaușescu, a fost înlăturat din IRRD, pe 25 noiembrie, printr-o decizie semnată de Emilian Cutean, membru în Colegiul Național – forul de conducere al IRRD – și secretar general al IRRD. El conducea o echipă de cercetători care analiza Dosarul Revoluției.
În prezent, Colegiul Național al IRRD nu mai are nici numărul minim de membri, așa cum prevede legea.
După demiterea lui Andrei Ursu din funcția de director științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, IRRD n-ar mai trebui să funcționeze. Conform Legii nr. 556/2004 privind înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, nu ar mai avea dreptul să funcționeze. Au urmat alte trei demisii din Colegiul Național al IRRD. Romeo Raicu, Dan Voinea și Nicoleta Giurcanu au demisionat de la Institutul Revoluției Române. Astfel, în Colegiul Național al IRRD sunt acum mai puțin de 15 membri, ceea ce înseamnă, că Institutul Revoluției Române nu-și mai poate desfășura activitatea (aceasta este prevederea din Legea nr. 556/2004, la articolul 4 alin. (2)).
În contextul demiterii sale de la Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD), Andrei Ursu detaliază într-un interviu motivele pentru care a fost îndepărtat pe nedrept și ilegal din funcția de director științific al IRRD.
Mai mult, el spune că totul i se trage de la cartea „Căderea unui dictator – Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”, publicată în numele IRRD.
“De când am ajuns la IRRD, în octombrie 2021, a existat o anumită rezistență la tema noastră de cercetare, și anume „Cine a tras în noi după 22?”
Despre aceasta, dar și alte detalii din interiorul IRRD, puteți citi aici: https://www.bugetul.ro/interviu-exclusiv-andrei-ursu-fost-director-stiintific-al-irrd-dezvaluiri-fara-perdea-din-interiorul-institutului-revolutiei-am-ramas-stupefiat/
***
De peste 33 de ani Dosarul Revoluției se plimbă între instanțe și parchete.
De peste 33 de ani, procurorii generali ne promit finalizarea și trimiterea în judecată. De fiecare dată sunt invocate diverse proceduri, pretext pentru noi și noi amânări.
https://romania.europalibera.org/a/iccj-iliescu-presedinte-dosarul-revolutiei-/32242576.html
Între timp Revoluția s-a transformat într-un pretext pentru sinecuri, drepturi și beneficii pentru noua nomenclatură.
Un exemplu este actualul premier și președinte al PSD care a devenit „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”, ieșind în stradă la Buzău chiar înainte de a fi început la Timișoara. Calitatea i-a fosta tribuită de o altă instituție, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989
O structură de 35 de oameni, cu 4 demnitari – 1 secretar de stat, 1 subsecretar de stat, 1 secretar general și 1 secretar general adjunct, cu un buget anual de 5 milioane de lei, din care 3 milioane pentru salarii.
http://sspr.gov.ro/w/organigrama/
Detalii despre faptele de vitejie care-i aduc lui Ciolacu potrivit legii și 2000 de lei lunar, găsiți aici:
Recunoașterea meritelor revoluționarilor a devenit o afacere, iar această situație de batjocură prin intermediul acestui Secretariat la adresa celor care și-au dat viața sau au fost răniți, precum și la adresa celor care și-au riscat într-adevăr viața pentru libertatea noastră, trebuie îndreptată, iar oportuniștii n-ar trebui să beneficieze de nimic din drepturile pe care le prevede legea acum.
Scria Adrian Voicu încă din 2010, după un material „România, Te iubesc!”:
O nouă categorie de privilegiați capătă contur în România: luptătorii cu merite deosebite în Revoluția din 1989. Nu mai putin de 16.000 de persoane dețin un astfel de carnet și alte sute așteaptă să primească actele de revoluționar. Mulți urmează să încaseze, retroactiv, pensia reparatorie calculată încăpând cu 2005. În total, e vorba de zeci de milioane de euro. Între privilegii – scutiri de impozite și terenuri primite in proprietate. Nu e de mirare ca numărul luptătorilor a crescut de zeci de ori, chiar și în orașe în care nu s-a tras niciun glonte la Revoluție.
Slăbiciunile unor legi, interpretabile și generoase, provoacă situații paradoxale. Există localități în care la Revoluția din 1989 nu s-a tras nici măcar un glonte, dar unde numărul revoluționarilor sau al luptatorilor cu merite deosebite este de zeci de ori mai mare decât în orașele martir. Printre revoluționarii de pe liste găsim chiar oameni care erau la închisoare, pentru infracțiuni de drept comun, când la Timișoara se trăgea. Au trecut 21 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989. Peste 1.000 de români au pierit și alte câteva mii au fost schilodiți într-un război absurd, cu inamici invizibili. În urma au rămas răni care cu greu se pot vindeca. Din dorința societății de a se revanșa față de cei care au avut de suferit in acele zile, au apărut legile revoluționarilor. Din păcate, cei puțini ce meritau sa beneficieze de aceste legi, au fost curand coplesiti de o mare masa de impostori. Asa s-a ajuns de exemplu ca în Constanța să avem mai mulți revoluționari decât în Timișoara. Sau localități precum Șteii Bihorului sau Cristianul Brașovului, înțesate de revoluționari. Ceea ce trebuia să fie o recunoaștere morală s-a transformat într-o modalitate de înavuțire. Lăsând la o parte răniții, reținuții sau urmașii celor uciși in zilele de decembrie 89, cărora li se cuvin compensații, alte mii de „remarcați” din toată țara primesc acum mulțumiri bănești”
USR a depus un proiect de lege pentru desființarea IRRD. Senatorul USR Cristinel Berea este co-inițiator, alături de 5 parlamentari PNL, iar pe lista de semnatari sunt toți parlamentarii USR. Proiectul a fost depus, în aprilie 2021, după ce judecătorii CCR au declarat neconstituțională ordonanța de urgență pe același subiect dată de Guvernul Orban și legea de aprobare a acesteia.
Adoptat de Senat pe 22 iunie 2021 (prin votul PNL, USR, UDMR și AUR), proiectul este îngropat din iunie 2021 la Camera Deputaților.
(http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=19408)